Citate celebre de Nichita Stănescu

Nichita Stănescu (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder.

„Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge.” — Nichita Stănescu

„Oamenii sunt păsări cu aripile crescute pe dinăuntru.” — Nichita Stănescu

„Tu să nu te tragi cu mine de șireturi, întrucât eu mă port desculț.” — Nichita Stănescu

„Pe pământ, tot ce există are nevoie, din când în când, să plângă.” — Nichita Stănescu

„Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.” — Nichita Stănescu

„Dacă florile și-ar dărui oameni la fel cum oamenii își oferă flori, de unde ar fi tăiați oamenii?” — Nichita Stănescu