Citate celebre de Nichita Stănescu
Nichita Stănescu (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder.
„Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge.”
Nichita Stănescu
„Tu să nu te tragi cu mine de șireturi, întrucât eu mă port desculț.”
Nichita Stănescu
„Pe pământ, tot ce există are nevoie, din când în când, să plângă.”
Nichita Stănescu
„Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.”
Nichita Stănescu
„Dacă florile și-ar dărui oameni la fel cum oamenii își oferă flori, de unde ar fi tăiați oamenii?”
Nichita Stănescu