Proverbe persane

Literatura persană i-a inspirat pe Goethe, Ralph Waldo Emerson și pe mulți alții, fiind considerată deseori cea mai meritevole limbă în slujba poeziei. Limba persană este o limbă indoeuropană, din ea a luând naștere mai multe dialecte. Scrisul limbii persane a parcurs nenumărate modificări, ultima modificare luând naștere în secolul 16 (secolul safaviților) odată cu apariția religiei șiite, dar conține mai multe caractere decât araba (are in total 32 de caractere). Gramatica este total diferită, respectând poziția genului neutru, neexistând gen masculin sau feminin nici pentru obiecte, nici pentru persoane. Gramatica este simplă, cuprinzând numai prezent, viitor și trecut, fără viitor sau trecut apropiat sau îndepartat.

„Patru lucruri avem mai mult decât credem: defecte, datorii, ani şi duşmani.” — Proverbe persane

„Cine aduce o roabă de pământ cu timpul poate ridica un munte.” — Proverbe persane

„Prietenul tuturor nu e prietenul nimănui.” — Proverbe persane

„Nu toți care au alergat pe câmp au prins măgarul sălbatic. Dar cel care l-a prins a alergat.” — Proverbe persane